Astăzi s-a semnat contractul de finanțare în valoare de 42 milioane euro prin Programul ”Regiunea Centru” 2021-2024 pentru reabilitarea și modernizarea drumului județean 750 C, care pleacă de la Sălciua și, prin Ponor, Râmeț și Valea Mănăstirii, ajunge la Teiuș – 𝐃𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐌𝐚̆𝐧𝐚̆𝐬𝐭𝐢𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 – 𝐃𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐒𝐢𝐡𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫.
Odată cu finalizarea drumului renașterii Munților Apuseni – Transapuseana, o investiție pentru comunitate, un drum al priveliștilor fascinante, o experiență unică pentru fiecare călător, vom oferi noi perspective de dezvoltare a zonei: 𝐃𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐌𝐚̆𝐧𝐚̆𝐬𝐭𝐢𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 – 𝐃𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐒𝐢𝐡𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫.
Drumul care facilitează accesul locuitorilor zonei la modernitate, traversează teritorii de o frumusețe aparte, unde natura și oamenii conviețuiesc armonios, satele și-au păstrat specificul local iar tradițiile și credința sunt transmise, cu smerenie sfântă, generațiilor viitoare, redând, astfel, pelerinilor, peste 38 de km. de drum al liniștii și frumuseții naturii.
Aceste locuri, deținătoare ale unui bogat patrimoniu material și imaterial, constând în costume populare, obiceiuri strămoșești, în gospodăriile tradiționale, sunt și deținătoare ale unui valoros patrimoniu religios, unele dintre cele mai frumoase și importante biserici și mănăstiri din întreaga Transilvanie regăsindu-se aici.
La Sub Piatră – Sălciua, pe vatra unui vechi așezământ mănăstiresc, a fost reînființat, în anul 1991, Schitul Sub Piatră. Conform inscripției încrustate deasupra ușii de la intrare, Biserica de lemn a schitului, monument istoric, a fost ridicată în anul 1797, dar tradiția ne spune că fost construită pe locul unei biserici și mai vechi, care ar fi fost distrusă în timpul represiunii generalului Bukow.
La Ponor, pe versantul unui munte, se află două mănăstiri edificate recent, una dintre ele, de monahi, fiind supranumită 𝐴𝑡ℎ𝑜𝑠𝑢𝑙 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑒𝑠𝑐, iar cealaltă este o mănăstire de maici, rânduiala vieții monahale fiind mai aspră în cazul ambelor lăcașuri de închinare.
Mănăstirea Râmeț a fost ridicată de călugări, inclusiv numele locului, Râmeț, însemnând eremiți sau pustnici retrași aici pentru a duce o viață de rugăciune și închinare, reperul cel mai relevant cu privire la vechimea bisericii fiind oferit de inscripția care îl amintește pe arhiepiscopul Ghelasie și datată la 1376.
Aceste mănăstiri sunt locuri binecuvântate, care înalță și zidesc inimile, sunt lăcașuri care impresionează prin frumusețe și smerenie, prin grija purtată patrimoniului, dar, mai ales, prin hotărârea și determinarea cu care au înfruntat dificultăți și împotriviri, răspândind lumina credinței noastre creștine și transformând drumul județean 750 C într-un 𝑫𝒓𝒖𝒎 𝒂𝒍 𝑴𝒂̆𝒏𝒂̆𝒔𝒕𝒊𝒓𝒊𝒍𝒐𝒓, 𝒂𝒍 𝑺𝒊𝒉𝒂̆𝒔𝒕𝒓𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓 care asigură nu doar conectivitatea oamenilor ci mai ales a sufletelor.
Leave feedback about this