Mulțumim doamnei Rodica Chira pentru gândurile frumoase exprimate în cronica scrisă despre spectacolul nostru „Scufița roșie”, text pe care îl redăm mai jos:
9 iulie 2023, premiera Scufiței roșii la Teatrul „Prichindel”
Îmi place să merg la teatrul de păpuși. E o delectare. Îmi place să văd în sală nu doar copii, ci și părinți, nu doar copii, ci și adulți. În general, părinții cred că se află acolo de dragul copiilor lor, ca simpli însoțitori, când, de fapt, nu se știe niciodată. Reprezentațiile pentru copii lucrează cu simboluri, cu foarte multe simboluri. Până la o anumită vârstă, copiii au darul de a le percepe într-un fel pe care majoritatea părinților l-au uitat sau l-au pierdut. Neurologii spun despre creierul uman că nu face distincție între lucruri care se întâmplă efectiv și cele imaginate, reacțiile provocate de amândouă depinzând direct de tipul de fenomen implicat. La copii, acestea chiar se confundă, de aceea pot să creadă tot, să se implice emoțional. Așa se face că, uneori, ajung să se sperie, să plângă, să dorească să iasă din sala de spectacol. Poveștile așa-zise pentru copii, mai ales cea din după-amiaza aceasta, au origini îndepărtate și sunt continuări ale miturilor. În secolul al XVII-lea, când Charles Perrault le-a cules din popor, le-a adaptat și le-a dăruit curții regale a lui Ludovic al XIV-lea, oamenii din popor credeau încă în ele. Lecțiile profunde s-au șters în negura timpului, au fost umbrite de modernism și postmodernism. Cândva, poate, ne vom întoarce la ele sau vor reveni într-o altă formă, iar lumea va redeveni mai înțeleaptă. Deocamdată, copiii primesc lecții: să fie ascultători, să nu se teamă, să fie precauți, buni, iubitori etc. Într-un alt registru, lecțiile de viață sub formă de poveste ne trimit la pildele din Evanghelii, de data aceasta învățături pentru oamenii mari, uneori greu de înțeles, dar mult mai ușor de asimilat, totuși, decât o admonestare directă, pe cine știe ce ton.
Tocmai pentru că operează cu simboluri, actorului de la teatrul de păpuși i se cer aptitudini speciale. În primul rând, copilul din el se cuvine să fie treaz. Un astfel de actor nu imită copilul ca un om mare, folosește vocea copilului din el. Făcând aceasta, nu are cum să greșească. Dacă doar imită, fie folosește o tonalitate pițigăiată, fie strigă chiar, vocea lui devenind stridentă, provocând teamă sau neînțelegere.
Scufița roșie așadar, la Teatrul Prichindel din Alba Iulia. Poveste pentru copii? Nicidecum, aș zice, sau nicidecum doar pentru copii. Nenumărate sunt adaptările de-a lungul timpului, varianta Fraților Grimm fiind preferată celei cu final ireversibil a lui Charles Perrault. În cazul nostru, Teodora Popa și Viorica Boda, două doamne jucăușe care, pe un ton prietenos, avertizează că spun o poveste care nu provoacă teamă, că ele se vor pune în pielea mai multor personaje, sunt actori-povestitori ai unei variante scenice ce-i aparține lui Cristian Pepino, o variantă glumeață, pe muzica lui Levente Szöcs și versurile lui Cristian Pepino, Teodora Popa, Viorica Boda și Mădălin Costea.
Decoruri simple, plăcute, vesele, poate mai puțin pădurea cu copaci creionați pe un fond negru, depinde de valoarea simbolică ce i-a fost atribuită. Tonice s-au dovedit costumarea actrițelor în alb, păpușile vesele, puse în mișcare doar cu mâinile, fără sfori, chiar dacă modul în care au fost create s-ar fi pretat la acest mod de manevrare, cu atât mai interesant prin aceasta. O Scufiță roșie foarte modernă, echipată de excursie, cu rucsăcel în loc de coș și caschetă roșie în loc de scufie. Un vânător rotunjor care nu aude prea bine și „vânează” fluturi cu plasa. O bunicuță care tricotează și vorbește cam mult. O mămică simpatică, depășită uneori de întrebările fetiței și căreia îi vine greu să spună pe șleau că uneori persoanele în vârstă deranjează, care acceptă moda nouă potrivit căreia părinților li se spune pe nume, nu mamă și tată. Mici trucuri surpriză sau glumițe câteodată pentru adulți sau pentru copii mai mari. Atmosferă firească, atmosferă caldă, prietenoasă, un spectacol reușit. Ce bucurie să avem un teatru de păpuși în orașul nostru! Suntem bogați.
La sfârșit, doamna Ioana Bogățan, managerul Teatrului „Prichindel”, anunță că premiera Scufiței roșii este și ultimul spectacol al acestei stagiuni teatrale, că ne vom revedea în septembrie. Să ne pregătim de pe acum pentru surprizele toamnei!
Rodica Gabriela Chira
Teatrul de Păpuși „Prichindel” Alba Iulia
Leave feedback about this